Românii se întorc acasă

Pentru mulți români, mirajul străinătății este foarte puternic. Există întotdeauna speranța că dacă pleci ”afară” îți poți clădi o viață mai bună, însă de multe ori, atunci când faci acest pas, constați că viața printre străini e complet diferită față de ce îți imaginai.

Doi dintre colegii noștri de la Caru’ cu bere care au lucrat în străinătate își împărtășesc experiențele din străinătate și motivele pentru care s-au întors acasă.

Iulian Bojian (29 de ani, ospătar)

Când ai început să lucrezi la Caru’ cu bere?

Am ajuns aici în 2011, la recomandarea unui prieten care lucra deja în restaurant. Am început mai întâi ca picol, apoi am avansat ca ospătar. Am ales să vin la Car pentru că abia intrasem în acest domeniu și prietenul meu mi-a spus că se câștigă bine.

De ce ai hotărât să încerci să lucrezi în străinătate?

Am lucrat șase ani la Caru’ cu bere înainte să plec, acum doi ani. Am luat decizia pentru că ăsta era visul meu din copilărie, să lucrez pe vas. M-am angajat pe un contract de șase luni, pe un vas de croazieră.

Cum a fost să lucrezi pe vapor?

A fost și bine, a fost și rău – a fost bine pentru că m-am plimbat și am văzut locuri unde nu aș fi ajuns niciodată, dar rău din cauza banilor. Am ajuns la concluzia că acei bani îi făceam și aici. Aveam 1200 de euro salariu, plus tips-ul pe care îl luam săptămânal, în funcție de cum îți lăsa clientul. Într-o săptămână am luat 50 de dolari tips și am zis că acasă, banii ăștia pot să îi fac într-o seară.

Viața pe vas este grea, ai un program aglomerat. De exemplu, la ora 5.00 trebuia să fii deja pe zonă, lucrai până la 11.30, aveai pauză până la 16.00, când începeai tura până la 10 seara. Apoi urma curățenia generală de unde scăpai pe la 11.30. După o zi erai terminat.

Următoarea săptămână aveai alt program, de la 11.30 dimineața până la 16.00, te schimbai, iar apoi lucrai până după 11.00 seara din nou. Nu exista zi liberă. Sunt condiții grele, cel puțin la cameră. Cabina avea doar câțiva metri pătrați în care erau înghesuite un pat suprapus, un șifonier, masa și baia. Două persoane una lângă alta nu se puteau schimba. Trebuia să ne schimbăm pe rând.

Dacă ți s-ar mai oferi ocazia, ai mai pleca din nou?

Ocazii sunt tot timpul, dar nu aș mai pleca. Înainte, mi se părea greu la Car, dar acum, după experiența asta, mi se pare mult mai lejer. Chiar dacă e mult de muncă, faci bani și ești acasă, cu familia, cu colegii, cu toți cei apropiați.

E greu să fii singur, e cel mai greu lucru. Asta te doboară, te termină. Am soție și reușeam foarte greu să vorbesc acasă. Puteam să sun de pe vas, dar în prima lună mi-a venit abonamentul vreo 1.500 de lei. Și dacă mă sunau ei din țară, tot eu plăteam. Trebuia să îmi cumpăr internet, dădeam 60 de dolari pe 300 de minute sau sunam pe wireless când coboram în porturi. Am cheltuit mult pentru internet, cumpăram mereu cartelele de 60 de dolari ca să vorbesc acasă, dacă adun banii, iese o sumă destul de mare.

Ce te ține acum acasă?

Familia, faptul că în zilele libere poți să faci ce vrei, faptul că vorbesc română toată ziua. Am foarte mulți prieteni și rude plecate în țară. Dar eu mi-am făcut un calcul - te duci și muncești pe un salariu de 1.200 de euro, în condițiile în care îți plătești și o chirie, practic tot acolo ajungi, ce mai trimiți în țară? Aici, în condițiile în care faci în medie 200 de lei pe seară, într-o săptămână faci 1.000 de lei, plus salariul, plus alte avantaje.

Unde te vezi peste cinci ani?

Tot aici! Sper să avansez, să ajung șef de sală, apoi Assistant Manager și mai sus.

- - -

Ionuț Hagiu (29 de ani, ospătar)

De ce ți-ai dorit să lucrezi în străinătate?

Am fost plecat de mai multe ori. Prima dată când am plecat în Italia, în 2010, am plecat pentru că părinții mei erau deja acolo. Am rezistat o perioadă, dar nu mi-a plăcut, nu m-am simțit în largul meu. M-am întors și am găsit să lucrez aici aproape similar ca bani. Pe vapor am plecat pentru experiență și pentru că era visul meu. Mi-a plăcut că am vizitat peste 30 de țări, dar, în schimb, munceam foarte mult.

De ce ai ales să te întorci mereu acasă?

Când am fost plecat, nu aveam pe nimeni, nu aveam prietenă sau familie, nu aș fi rezistat. Asta m-a făcut să vin acasă: când pleci, nu poți să îți întemeiezi o familie, nu poți să îți faci nimic. Erau colegi de-ai mei care aveau 40 de ani, unii cu copil acasă, dar despărțiți de familie, de neveste, iar unii nu fuseseră niciodată însurați. Aveau regretul ăsta că nu au reușit niciodată să își facă o familie și m-am speriat, mi-am zis că eu nu vreau să trăiesc așa.

Acum am o parteneră, urmează să avem un copil, ne-am luat casă, e altceva. Se poate trăi bine și în România, afară nu umblă câinii cu covrigi în coadă, așa cum cred unii. Acum nu cred că aș mai pleca, iar de stabilit acolo, nici nu mă gândesc – urmează să am un copil, soția mea e inginer, nu și-ar găsi de lucru, iar eu nu aș putea să-i stric viața.

De ce te-ai întors la Caru’ cu bere?

E adevărat că e greu la Car, nu e pentru toată lumea, dar dacă nu îmi plăcea, nu mă mai întorceam aici. Am mai încercat și în altă parte, la alte restaurante, dar nu am fost mulțumit. Aici ai o șansă să avansezi, ai o continuitate la bani, nu contează în ce lună ești, în ce sezon, faci bani tot timpul. Sunt foarte multe restaurante care merg doar pe sezon, iar pe timp de iarnă, slăbuț.

Și apoi, când spui că lucrezi aici, nu e restaurant oarecare, e Caru’ cu bere!