Răzvan Dorobanțu (18 ani) - picol la Trattoria Buongiorno Lido

Răzvan Dorobanțu (18 ani) – a luat contact cu Grupul City Grill acum doi ani, ca elev-practicant pe specializarea ospătărie. La scurt timp a hotărât să se angajeze, iar acum este picol la Trattoria Buongiorno Lido. Chiar dacă nu a împlinit încă vârsta majoratului, Răzvan este un tânăr hotărât care a luat decizii importante și și-a creionat deja viitorul.

Cum ai ajuns să lucrezi aici?

Am aproape doi ani de când sunt în companie, iar de un an sunt aici, la Trattoria Buongiorno Lido. Prima oară am venit ca practicant trimis de la liceu, de la Spiru Haret, specializarea ospătărie, meserie pe care mi-am ales-o de la început. Am venit ca să învățăm practica acestei meserii și mi-a plăcut foarte mult. Am vrut să învăț și mai multe, alte lucruri noi, să comunic mai mult cu oamenii și am vrut să mă angajez. Am vorbit cu managerul, iar acesta a fost de acord să mă angajeze. Prima oară am fost la Trattoria Arena unde am avut o experiența foarte frumoasă. Colectivul a fost foarte deschis cu mine, foarte prietenoși, n-a fost foarte mult stres, iar banii au fost ok. Când m-au mutat aici, mi-am zis că trebuie neapărat să fac o impresie bună. După ce s-au acomodat cu mine, colegii s-au deschis față de mine, au început să facă glume, a fost foarte frumos. Majoritatea sunt foarte ok, m-am simțit ca între prieteni.

Care sunt lucrurile pe care le-ai învățat prima oară?

La școală încă nu am studiat exact ce trebuie să facă un ospătar, dar aici, primul lucru pe care l-am învățat a fost să țin tava în mână, în echilibru, goală, dar și cu farfurii. Apoi am fost trimis la mese ca să vadă cu mă descurc. Din tot grupul nostru din clasă care am fost în practică, 15 colegi, doar doi ne-am angajat. Ceilalți doar au făcut practica și cam atât.

Acum mergi în paralel și cu școala și cu munca?

Da, continui cu amândouă în paralel, pentru că programul e în așa fel încât să îmi fie mie comod, două zile la liceu, patru zile la muncă, dar nu le lucrez legate, ci separat ca să îmi rămână și timp de odihnă. Am vrut să continui pentru că îmi place ideea de a fi ospătar, de a mulțumi omul, de a-l face fericit. Știu că există și alte meserii în care poți să faci un om fericit, dar să fii față în față cu el ca să vezi că e mulțumit... asta e alegerea mea. Am hotărât că trebuie să mă angajez și să fac meseria asta.

Acum sunt doar picol, interacționez puțin cu clientul, dar când o să fiu ospătar, o să fie WoW pentru mine. Acum doar duc mâncarea și băutura de la bar și debarasez. Interacționez și cu clienții, mă întreabă câți ani am, se bucură că lucrez la vârsta mea și îmi spun că și-ar dori să vadă mai mulți tineri care lucrează așa ca mine. De obicei unii clienți care au copii îi îndeamnă să lucreze de tineri și mă văd pe mine ca un bun exemplu.

Ce simți că ai de câștigat fiind angajat aici?

Câștig experiență în primul rând, dar și stimă de sine pentru că fac asta cu plăcere, pentru că este o meserie curată, bănoasă și chiar câștig și zâmbete, nu neapărat bani, că bani poți face oriunde.

Dintre colegii mei, doar unul mai lucrează, ceilalți au rămas doar practicanți. Muți probabil nu au avut posibilitate de a se angaja – au mai fost și alții, dar le-a fost greu pentru că făceau naveta sau nu i-au mai lăsat părinții. Părinții mei sunt mândri că lucrez și vor să lucrez, dar în așa fel încât să îmi fie mie bine. Eu vreau să fac aceste lucruri, sunt satisfăcut că lucrez.

Nu îmi e teamă să fac și școală și muncă în același timp, știu că am și timp să mă odihnesc și sunt bucuros că mă pot susține – indiferent ce aș face pe viitor, știu că am această meserie de ospătar la bază care mă va ajuta să mă susțin. Mi-e mai greu decât celor de vârsta mea care nu lucrează, însă mă gândesc că mie îmi e greu acum, dar peste câțiva ani îmi va fi mult mai ușor decât le va fi lor să își găsească o meserie și un loc de muncă.

Ce crezi că va urma pentru tine?

Aș vrea să dau Bac-ul, să termin liceul, și s-ar putea să fac o facultate. Nu știu despre viitor cum va fi, dar eu o să continui ca ospătar până ce termin studiile. Nu m-am hotărât exact ce, dar oricum nu aș renunța la ospătărie, aș păstra-o ca o pasiune, ca o plasă de siguranță. Vreau să încerc lucruri noi, dar trebuie să mă întrețin și ospătăria mă va ajuta în viață. Acum mai am multe de învățat ca să ajung ospătar, dar voi ajunge acolo. Ospătarii au de învățat foarte multe chestii, iar aici e un loc bun unde să înveți.

Când îi întreb pe ospătari, mă ajută, mă învață ce să fac, ce să nu fac. Am făcut și greșeli, dar din greșeli înveți. Am spart o grămadă de pahare și am mai greșit și la mese, am pus comenzi greșite, am vărsat pe masă, dar se mai întâmplă.

Îmi place ideea celor de la City Grill de a mă mai trimite și în altă parte pentru că mă învăț și cu alte stiluri de muncă. Fiecare manager pe care îl cunosc e un exemplu pentru mine care mă motivează și mă încurajează să ajung și eu într-o zi acolo unde sunt ei.