Nea Ilie, ospătar de-o viaţă la Pescăruş

Dacă aţi ajuns vreodată la celebrul restaurant Pescăruş din Herăstrău, n-aveaţi cum să-l rataţi pe Nea Ilie. Nea Ilie, un personaj în adevăratul sens al cuvântului, mereu cu zâmbetul pe buze, deşi are acelaşi loc de muncă de peste 38 de ani. Secretul lui? O spune chiar el: "Fă ce-ţi place şi nu va trebui să munceşti nicio zi"!

Dacă aţi ajuns vreodată la celebrul restaurant Pescăruş din Herăstrău, n-aveaţi cum să-l rataţi pe Nea Ilie. Nea Ilie, un personaj în adevăratul sens al cuvântului, mereu cu zâmbetul pe buze, deşi are acelaşi loc de muncă de peste 38 de ani. Secretul lui? O spune chiar el: "Fă ce-ţi place şi nu va trebui să munceşti nicio zi"! Ilie Efta are 59 de ani şi de 38 lucrează ca ospătar la Restaurantul Pescăruş. E aproape la fel de celebru printre clienţii locului, precum localul în sine. Fondat în 1939, acesta a primit o faţă nouă în 2015, când a fost preluat de grupul City Grill. În toţi aceşti ani, restaurantul a trecut prin multe schimbări şi a avut o mulţime de clienţi celebri: de la şefi de stat şi feţe regale, până la personalităţi din lumea sportului, actori, cântăreţi şi politicieni.

Nea Ilie, cum îl ştiu clienţii fideli, i-a văzut pe mulţi dintre aceştia. A ajuns la Pescăruş în 1980, primăvara, după cum povesteşte chiar el. Nu că şi-ar fi dorit foarte mult, dar a primit o detaşare. La 21 de ani, avea deja vechime şi era foarte apreciat la alt local celebru - Athenee Palace. Şi de atunci aici a rămas. A devenit un fel de imagine neoficială a locului. Mereu zâmbeşte, indiferent de ce probleme ar avea, de ce clienţi, fără să ţină cont de anii care s-au scurs de când e în branşă. Ce crede el că s-a schimbat între timp? "Lumea toată s-a schimbat!", zice cu o umbră de melancolie. Ce nu s-a schimbat? "Plăcerea românilor de a mânca bine!" şi zâmbetul îi revine pe faţa blajină. Zici că e rupt din schiţele lui I.L. Caragiale. Mai ales când începe să povestească despre meseria lui. Dar cu discreţie şi atenţie, că până la urmă lumea nu vine la restaurant să fie vorbită, ci să se simtă bine.

Cele mai mari emoţii în meserie le-a avut când a venit la restaurant Regele Spaniei, Juan Carlos. "Era primăvara anului 1985. Am fost anunţaţi că urmează să avem o masă oficială. Mai avusesem, dar de data asta la Pescăruş au venit regele Juan Carlos şi regina Sofia. Îi invitase Ceauşescu, era o vizită oficilă. Totul trebuia să fie impecabil. Mereu era aşa, dar ştiţi cum era pe vremea aceea...", povesteşte Nea Ilie zâmbind. Nu mă pot abţine şi-l întreb dacă a fost un client dificil. "Nu! N-a fost, cum era şi de aşteptat, având în vedere şi alte vizite ale regalităţilor. " Dar cel mai dificil client? Poate de asta, chiar şi acum, când clientul dificil a devenit "răposat", nea Ilie are numai vorbe bune despre el: "Cel mai dificil client era domnul Vadim Tudor. Pe cât era de dificil, atent la detalii şi pe alocuri mofturos, pe atât era de glumeţ. Era un client bun." La polul opus, cel mai simpatic client care i-a trecut prin mână la Pescăruş a fost acturul Dem Savu, cunoscut pentru rolul Căpitanul Val-Vârtej. Şi el a murit, în 1999, dar nea Ilie îşi aminteşte de el cu mare drag. E printre puţinii care nu l-au uitat. "Era tare simpatic, mereu pus pe bancuri şi poante. Toţi se strângeau pe lângă masa lui, niciodată nu era singur. Le spunea bancuri şi stăteau de vorbă până rămânea ultimul în restaurant", povesteşte nostalgic Nea Ilie. Dar viaţa în restaurant nu a fost presărată doar cu întâlniri cu celebrităţi. Deşi n-au fost puţine. Viaţa în restaurant a însemnat multă, multă muncă. Care, de cele mai multe ori a fost răsplătită. Niciun client nu a plecat nemulţumit de la masa lui. Iar asta s-a văzut în bacşişul primit. "În meseria de ospătar, tips-ul reprezintă forma de apreciere, feedback-ul direct al clienţilor faţă de serviciile de servire şi mâncare. Mie îmi place să îmi fac treaba cu zâmbetul pe buze, astfel că nu cred că am masă fără tips.

Au fost foarte multe bacşişuri mari, memorabile ca să spun aşa, dar cel mai mare a fost 1000 de dolari, la o nuntă, în afară de notă şi tipsul aferent notei", mai zice ospătarul sfătos. Nunţile cele purtătoare de bacşişuri bune sunt şi cele mai pline de întâmplări. Zice asta chiar nea Ilie, care îşi aminteşte de cea mai neobişnuită întâmplare din meseria sa. Neobişnuită spune el, modest şi discret cum ne-a obişnuit, de-a dreptul de film zicem noi. "Cea mai cea întâmplare, pe care nu pot să o uit nicicum, a fost odată la o nuntă. Spre dimineaţă, după ce s-a strâns darul, şi invitaţii se pregăteau să plece, prima care a dispărut a fost mireasa. A fugit cu banii şi l-a lăsat pe mire, pe naşi, toată petrecerea. Dusă a fost! Exact ca-n filme", povesteşte ascunzându-şi cu greu zâmbetul.

Pensia, tot la Pescăruş. Unii s-ar gândi poate că mai bine de 40 de ani cu aceeaşi meserie şi aproape tot atâţia în acelaşi loc e cam mult. Mai ales acum, în vremurile noastre. Dar nu. Nea Ilie vrea să iasă la pensie tot la Pescăruş. Şi e convins că asta se va întâmpla. Dar peste câţiva ani. Acum mai are multe de făcut. Dar se gândeşte deja cât de mult îi va lipsi acest loc. "Asta îmi doresc cel mai mult şi se va întâmpla. Să ies la pensie de la Pescăruş, unde am îmbătrânit şi am petrecut mai mult de jumătate din viaţă. O să-mi fie dor, după atâţia ani, cred că o să-mi lipsească mult interacţiunea cu clienţii. Nu m-am gândit niciodată să-mi schimb meseria. Asta am facut o viaţă întreagă şi întodeauna mi-a plăcut. Chiar şi în ziua de azi vin la restaurant cu plăcere, după aproape 43 de ani.

Meseria de ospătar e foarte frumoasă, dacă ştii să o faci, e o vocaţie. Cunoşti o mulţime de oameni, câştigi mulţi bani, pentru că la veniturile fixe se adaugă tips-uri considerabile, iar alături de colegi te simţi foarte bine, ca-n familie. Ştiţi cum se spune: fă ce îţi place şi nu va trebui să munceşti nicio zi", mai spune el. Marea schimbare Deşi este prin definiţie optimist, plin de viaţă şi ia totul ca atare, un regret parcă tot are nea Ilie. Şi vine din felul în care s-a schimbat lumea de-a lungul timpului. "S-au schimbat multe. Clienţii, bucătăria, mâncarea, angajaţii. Mie nu-mi place să spun “pe vremea mea era aşa sau altfel. Şi acum e vremea mea. Sigur că mă uit acum la mese şi văd oameni care în loc să stea de vorbă între ei, tastează pe telefoane. Şi primul lucru pe care îl fac unii dintre ei este să facă fotografii la mâncare. Dar este normal, este ce trebuie să se întâmple, este ceea ce caracterizează generaţia asta. Un lucru care s-a pierdut şi de care mi-este dor este răbdarea. Acum nimeni nu are răbdare să se bucure de o conversaţie, de o mâncare bună sau de a sta pe terasă la limonadă. Se grăbesc cu toţii, sunt într-o viteză continuă şi pierd detalii frumoase. Ştiţi cât de frumos este primăvara pe terasă la Pescăruş? Unii clienţi sunt prea grăbiţi să savureze mirosul pomilor înfloriţi, mirosul de verde. S-a pierdut din tihna specifică servitului mesei în trecut", adaugă zâmbind. Îşi ia o clipă să se uite spre terasă, aşa cum ar vrea să se uite lumea când ajunge la Pescăruş, şi apoi se scuză, că are treabă. Se apropie ora de vârf şi vrea să fie pregătit.

echipa
16-09-2018