Emanuela Manda Câmpeanu – SPV City Grill Băneasa

În cei 11 ani care au trecut de când a intrat pentru prima oară în City Grill, Emanuela Manda Câmpeanu a lucrat în cinci dintre restaurantele grupului. A început în City Grill Primăverii, a continuat cu City Grill Lipscani, apoi au urmat City Grill Orhideea și City Grill Covaci, iar de șase luni conduce bucătăria din City Grill Băneasa.

Cu personalitatea sa energică și mereu cu zâmbetul pe buze, Manda, cum îi spun colegii, a știut întotdeauna cum să-și impulsioneze oamenii, dar și să îi unească în echipe bine legate.

De ce ați avut acest parcurs prin restaurantele grupului?

De fiecare dată a fost un alt motiv, fie pentru că am avansat, fie pentru că am avut nevoie de un alt program de lucru, fie pentru că a fost nevoie să ajut la construirea sau stabilizarea echipelor. Chiar dacă sunt plină de energie, eu zic că am răbdare, am experiență și știu să lucrez cu oamenii.

Cum evaluați un om?

Îl citesc din prima, după pasiunea cu care își face munca, după cum se implică. Sunt oameni care au promovat după numai un an de zile în condițiile în care nu mai lucraseră deloc înainte într-un restaurant, dar s-au integrat atât de bine încât au fost promovați pentru că s-a văzut că pun pasiune.

Cum e echipa de aici, de la City Grill Băneasa?

Sunt de șase luni la restaurant, iar echipa e foarte ok, am fost primită foarte bine. Aici am un program mai convenabil pentru că restaurantul se închide la 10.00 și chiar asta îmi doream, să nu mai lucrez târziu din cauza unor probleme de sănătate cu care mă confrunt. De fiecare dată când am cerut ceva, am primit sprijin de la cei care ne conduc.

Revenind la noi, la echipa mea de aici, eu sunt singura care ridic vocea, pentru că așa sunt eu, mai comunicativă. Oricum, bucătarul trebuie să vorbească puțin mai tare pentru că în bucătărie e mai gălăgie și agitație și trebuie să te audă ceilalți. În plus, așa sunt eu, am un tonus foarte ridicat - când lucram în Covaci, îmi ziceau că mă aud și colegii de la Manuc.

Fiecare suntem făcuți într-un anumit fel, dar împreună facem o echipă și chiar o familie pentru că stăm foarte mult unii lângă alții. Ne știm unul pe altul, cu bune și cu rele, și ne simțim dacă avem vreo problemă. În timp ce ne facem treaba, discutăm între noi, ne împărtășim bucuriile și necazurile, dar mâinile nu ni se opresc. Un bucătar nu trebuie doar să gătească, ci trebuie să aibă și abilități de comunicare pentru că în bucătărie nu poți să muncești singur, trebuie să ceri ajutorul atunci când ai nevoie și să oferi atunci când poți.

Care este cea mai frumoasă amintire din restaurant?

Sunt mai multe, dar de una îmi aduc mereu aminte cu plăcere. Eram în noaptea de revelion, și au venit câțiva clienți să dea noroc cu noi și să ne mulțumească pentru că preparatele că au fost foarte bune. Vă dați seama că aceea a fost cea mai mare satisfacție a mea că acei oameni au venit să ne mulțumească și să ne felicite pentru că le-a plăcut mâncarea pe care le-am făcut-o și pentru că s-au simțit bine.

Sunteți mulțumită de meseria pe care o aveți?

Eu am mai multe calificări, am făcut croitorie, coafor, dar nici una nu a fost de mine. În schimb, bucătăria m-a prins. Nu sunt făcută să stau pe scaun, eu trebuie să mă mișc tot timpul.

Uneori în bucătărie sunt și momente în care suntem suprasolicitați și e nevoie de acel ”ceva”, de puțin efort suplimentar, nu mult, 10-15 minute, în momentele de vârf. Atunci trebuie să dai tot ce poți pentru echipă, să tragi tare, să arăți că faci treabă, ca să ieșim cu toții bine. Unii dau mai mult, alții mai puțin, mai e nevoie de câte un impuls din partea mea, dar de asta sunt aici și știu să mă fac auzită! În bucătărie am mereu răspunderea pentru ceea ce punem clientului în farfurie, dar și răspunderea pentru echipa mea.