Angajații din zone limitrofe

Dumitru Florin Adrian (20 de ani) locuiește într-un sat de lângă Urziceni. După ce a promovat examenul de bacalaureat, pentru că în zona sa nu găsea un job care să i se potrivească, ar fi putut să plece în străinătate, ca mulți dintre prietenii săi. A decis, însă, să urmeze sfatul unei prietene și să se prezinte la un interviu pentru un job în București, la Hanu` Berarilor Interbelic.

Acum cât timp te-ai angajat aici?

Am un an și cinci luni.

Cum ai luat decizia asta?

Terminasem liceul și luasem ”bac”-ul, am vrut să dau de permis, dar a durat trei luni până să îmi pot depune dosarul. Între timp am hotărât să mă angajez. O colegă de școală care lucra la Hanu` Berarilor Interbelic m-a întrebat dacă nu vreau să vin să lucrez aici pentru că e nevoie de oameni. Am acceptat oferta, și m-am angajat ca picol; acum sunt barman și, cât de curând posibil, barman coordonator.

Cum ai început?

În primă fază am vrut să lucrez ca ospătar, pentru că mă descurc bine cu oamenii, îmi place să comunic. Am început ca picol, iar în primele cinci luni am fost de trei ori ”Angajatul lunii”.

Cum s-a întâmplat asta?

În fiecare lună se face un sondaj printre colegi și șefi, iar eu am fost votat de majoritatea ca fiind cel mai bun. Poate pentru că îmi fac bine treaba, poate pentru că sunt o persoană plăcută de ceilalți și pentru că mă înțeleg bine cu oamenii din jurul meu și nu îmi place să intru în conflict cu nimeni.

Cum ai evoluat mai departe?

Mi-au propus să urmez programul de pregătire pentru ospătari, dar între timp la restaurant era nevoie tot mai mare de barmani, iar șefii m-au propus să lucrez în bar 2-3 luni, până se remediază situația. Am fost de acord, m-am gândit că dacă e nevoie de mine mă implic. Și așa am rămas până astăzi pe poziția asta.

Ce atribuții ai pe postul acesta?

Trebuie să mă ocup de multe lucruri, de la foaia de comandă, până la inventar, de la a spune colegilor ce trebuie să facă, până la a duce gunoiul. Prepar cocktailuri, torn bere, fac fresh-urile de dimineață, aprovizionez toate barurile.

De ce ai vrut să vii să lucrezi în București?

Atunci când am început să vin în București, să mai joc un fotbal sau să mă distrez, nu prea mi-a plăcut – e foarte multă aglomerație și gălăgie față de locul de unde vin eu. Nu mă vedeam stând aici. Nici acum nu locuiesc în București, vin de la Urziceni, avem transportul asigurat. La început nu mă gândeam să mă angajez aici, în București, nici la City Grill, nici altundeva, dar îmi doream un loc de muncă pentru că voiam să îmi iau mașină.

Acasă, la Urziceni, ce posibilități de angajare aveai?

Am lucrat la un cazino ca și casier, dar nu era de mine – stăteam închis mai tot timpul, era foarte monoton. Și, în plus, mie îmi place să lucrez cu oamenii. Oferte de muncă sunt și la Urziceni, dar nu sunt așa de bine plătite. Atunci când am venit să mă angajez la București, nu știam nimic despre ce ar fi trebuit să fac într-un restaurant, dar am învățat încet-încet.

Ce îți place să faci atunci când ești liber?

Am avut de curând un concediu binemeritat. Am fost la munte, dar nu am fost ca să mă relaxez în modul clasic, cu prietenii, ci am fost ca voluntar pentru fundația World Vision. Sunt în acest proiect din clasa a 9-a, când am aplicat pentru o bursă acordată de fundație, pe care am și obținut-o. Pe timp de vară participam la diferite proiecte, team building-uri, schimburi de experiență etc. După ce am terminat liceul, cei de la fundație m-au întrebat dacă nu vreau să fiu voluntar în continuare. Am fost de acord, mai ales că îmi place să stau cu copiii, și am rămas acolo. Acum sunt coordonator, merg cu cei mici pe munte, facem tot felul de activități. Experiența mi se pare super.

De ce ai decis să îți petreci concediul ca voluntar în loc să mergi cu prietenii într-o excursie?

Asta s-a întâmplat datorită unei doamne psiholog din această organizație. Când eram pe clasa a 9-a, nu eram foarte comunicativ, nu îmi plăcea să stau de vorbă cu oamenii. Acasă scriam, învățam, nu prea ieșeam afară, aveam doar câțiva prieteni cu care mă întâlneam. Ea, fiind psiholog, a vorbit mai multe lucruri cu mine – ce ar trebui să fac în anumite situații, cum ar trebui să mă comport, cum pot să câștig simpatia și respectul oamenilor. Asta mi-a fost de mare ajutor, iar eu am simțit că trebuie să îi întorc cumva acest gest.

Ce fac prietenii tăi acum și cum te vezi pe tine în viitor?

O parte au fost plecați afară, acum s-au întors și își cheltuie banii pe care i-au câștigat. Aș fi plecat și eu, pentru că îmi doream să îmi iau o mașină, iar aici strâng cu greu banii pentru că ies în oraș, cheltui, nu pot să economisesc așa ușor. Însă rămân aici pentru că îmi place meseria, sper să învăț și să avansez. E o opțiune pe termen lung.